hinta patinta !

Bine ca am cercei, ca altfel as fi un baietoi in toata regula...mai ales la cum ma imbraca ai mei :)
Nu tu roz, nu tu lila, nu tu nimic feminin. Las' ca cresc eu mare si imi iau revansa :). Tati, tine-te bine de pe acuma :)).
Printre noutati: de 2 zile mi-a mai iesit un dintisor ( imi dau ai mei ceva sirop de vreo 2 luni, care se pare ca m-a ajutat-ii zice Osteocare, ceva complex de calciu+magneziu+d3, recomandat de medicul pediatru la care ma duc ai mei de cand eram bebe mic). Dupa multa vreme de pauza, mi-au mai iesit 2 dintisori -cei de sus; acum am 4 ...cam putini, stiu, dar asta e, or creste ei.
Pe bunicu il strig 'ghita'-exact asa cum se scrie si pronunt, bunicu ne aduce 'bai'-adica bani, cu care cumparam 'papa'.
Ma dau 'hinta patinta' cu melcu ala portocaliu din poza.
Cand mergem la locul de joaca zic ca mergem la 'uhuuu', adica la trenulet, pe care ma dau cand am chef(sau pe delfin).
Buni mi-a facut ieri 'chac', adica chec. Le aduc la ai mei aproape orice imi cer: fie ca ma trimit dupa telefon, telecomanda, cana cu cafea, olita, orice jucarie...
Cred ca am mai scris asta:cand sunt intrebata cati ani am, raspund imediat 'tei', adica trei, si ma amuz de reactiile celor din jur care imi spun 'n-ai trei tu, numa unu si patru luni' :).
Cand incepe careva sa numere, eu continui doar de la 'tei' si mai zic 'papu' ' tinti'. Unu si doi nicicum nu-mi iese :).
Fac 'daga daga', adica draga draga si iau in brate fie jucaria pe care o iubesc, fie pe careva din ai mei.
Povestesc eu tot felul pe limba mea, cant, asa, in felul meu...
In continuare patrulez cat e ziua de lunga si in ultima vreme pot sa spun ca programul de papa si somn e echilibrat. Seara pic franta, cam pe la ora 9.
Buni e 'bua', si le recunosc pe amandoua cand vorbeste mami cu ele la telefon.
Strabunica e 'ana'-ultimul 'a' e cu caciula deasupra :).
Am o pasiune pentru scari: le-as urca si cobori intr-una. Din cate am inteles e una din activitatile preferate ale copiilor la varsta asta.
Ma catzar peste tot (cred ca am mai scris), spre disperarea alor mei. Cand striga careva 'ana cazi!' eu repet 'tazi!' si rad :).

Cam astea ar fi pe scurt activitatile mele din ultima vreme.

Pana la alte noutati, va pup cu drag.

Anamaria

prima sanie

Azi am primit o sanie super faina. Prima MEA sanie. Bunicu' a facut-o, iar la insistentele lui bunicamea a adus-o in casa s-o vedem si noi (afara era un frig de crapau pietrele). Toate bune si frumoase pana m-am urcat pe ea. Ce sa ma mai dau jos?! Nu mai vroiam sa cobor, iar buni trebuia sa ma imbrace ca venea tati dupa mine sa ma duca la joaca.
Bineinteles ca a trebuit s-o testam pe zapada dupa ce am fost gata imbracata, dar afara parca nu mai era asa de interesant :). Imi era frig si nu prea imi venea sa rad :)) (se vede si in poze).
Abia astept sa se mai inmoaie vremea si sa ma dau cu sania mea nou nouta :).
Ii multumesc lui bunicu' pentru ea.

Pupici inghetati :)
Anamaria

la joaca :)

Hello tuturor !
Nu am mai scris de ceva vreme, mai exact din ajunul Anului Nou. O sa ma 'scot' zicand ca sunt foarte ocupata si efectiv nu am timp sa ma asez sa scriu cateva randuri :). Voi nu va suparati pe mine, stiu asta :)
O sa povestesc acum cam ce-am mai facut in ultima vreme,in ordinea in care imi vin in minte diferitele momente.
De vreo luna am inceput sa frecventez un loc interesant, un spatiu de joaca aflat chiar langa blocul unde locuim (spre bucuria alor mei cred..ca nu au de mers mult prin frig, si oricum ne e destul de usor sa ne pornim incolo fiind asa aproape).
Acolo imi petrec unele dupamese jucandu-ma cu copiii-cand apar (uneori suntem chiar numai noi, adica mami, tati si cu mine), ma mai dau cu un calut pe roti, pe un balansoar in forma de melc cantand fericita 'hinta palinta!', ma catzar pe scarile de la un topogan, iar cand ajung in varf zic 'opa!', asta insemnand ca vreau jos, deci nu ma dau pe el. Pentru mine scarile sunt tot farmecul :).
Uneori ma urc in trambulina din aia de tre' sa sari in ea si pici in cur (de fapt cineva tre sa miste de salteaua aia pentru ca eu inca nu stiu sa sar singura).
Plimb cat e spatiul de mare un catel- 'ham'- care e mai mare decat mine, pe 'opo', care e un hipopotam roz (stiu hipopotamul de pe bebe tv, postul de desene animate la care ma uit).
Una din activitatile mele preferate este sa reamenajez spatiul, mai exact obiectele de mobilier si unele jucarii de pe acolo: scaune, caluti , diverse balansoare, cuburi din burete si altele. Obiceiul asta il am si pe acasa sau pe unde merg(poate ma fac designer de interior, am de unde mosteni talentu' asta de pe la unchi si matusi- stiu ei care :) ).
Off, o chestie cu care ma tot bazaie ai mei sunt dintii, mai exact lipsa lor. Adica am doar 3 dintisori iar al 4-lea se chinuie sa iasa. Medicii zic ca nu-i bai, si ca se intampla, rar, e adevarat, sa iasa asa tarziu dintii (cica la 10% din cazuri). Asta e, asteptam. Sincer nu prea ma chinuie cand ies, adica nu fac febra, doar sunt putin mai indispusa; de mancat mananc, nani fac...
Inteleg foarte mult din ce se povesteste in jurul meu, as zice ca aproape tot.
Povestesc si eu una alta :'bavoo'-adica bravo- asa imi zice mami sau buni daca pap tot din farfurie; eu incep sa zic bavo dupa vreo 3 lingurite de mancare :), daar, aproape intotdeauna pap tot din farfurie (se si vede cred :) ). 'Babou' e tabloul, recunosc personaje si animale la televizor sau in cartile de povesti (pe unele le botez intr-un limbaj propriu, spre disperarea lui tati mai ales:) ). Fug la telefon cand suna si zic 'aii' , adica alo. O ajut pe buni la curatenie -iau singura peria de la locul ei si dau pe covor,iar daca mi se da o carpa sau laveta, sterg si praful.
Fac kk la olita (cand am eu chef ma cer). Ma catzar peste tot: pe paturi, pe scaune si cand vreau jos cobor singura sau daca nu ma descurc zic 'opa !', adica hopa!
Zic nenea si tanti fie cand ii vad la televizor, sau in realitate.
Cum n-am mai scris de atata vreme mi-e destul de greu sa imi aduc aminte chiar de toate.
Patrulez cat e ziua de lunga, dansez (mai ales pe muzica populara :) ), cant ('mama, doar mama' sau 'pu-pu-pu-la-la-la!' :), fac nani la amiaz intre 1 ora si 3 ore, in functie de cum dorm noaptea sau cat de obosita sunt.

Iata ca a trecut un an de la crearea blogului. Timpul zboara ca nebunu'. Totul a inceput dintr-o joaca si totusi am creat un jurnal interesant zic eu, care va ramane in spatiul asta minunat numit internet ani buni de acum incolo.

Tare as vrea sa postez mai des si poze si cateva randuri. O sa incerc(am -impreuna cu mami) sa nu lasam sa mai treaca asa de mult timp intre postari.

Deocamdata va pup cu drag si sa ne vedem cu bine.

Anamaria